<::.. Înapoi la Resurse pentru lideri

Draga frate Iosif,

Am citit cu deosebit interes textul dvs, care cred ca atinge citeva dintre radacinile individuale esentiale ale crizei prin care trece mediul evanghelic romanesc. Acestea sunt importante tocmai pentru ca schimbarea trebuie sa inceapa si sa fie consolidata la nivel personal, de catre membriii acestei comunitati.

In acelasi timp, cred ca este necesar sa nu ne limitam la solutii individuale, pentru ca exista ceea ce am putea numi un 'spirit' al lumii evanghelice romanesti, o spiritualitate comunitara implicita, care este intrupata in structurile eclesiale, statute, structura serviciilor de cult, muzica, publicatii, institutii, teologie etc., ca si in modul cum facem sau nu facem anumite lucruri (ca de exemplu felul in care ne rezolvam conflictele si diferentele de opinii).

Toate acestea solicita si schimbari sistemice, fara de care o schimbare la nivel individual nu poate fi sustinuta sau va duce la noi schisme (cei 'spirituali' fiind fortati sa paraseasca structurile corupte, dupa un tipar, neintentionat, dar creat deja la Reforma). De asemenea, spiritualitatea corupta (sau doar bolnava) a unei anume comunitati trebuie abordata (respectiv modificata) cu mijloacele luptei spirituale: post si rugaciune, cainta concreta pentru pacatele comunitare, nu numai pentru cele individuale, si schimbarea explicita a structurilor corupte.

Tocmai de aceea, in spiritual clasic al liberalismului politic (european, de dreatpa, nu cel stingist, american), sugerez ca o schimbare radicala si durabila nu va veni pina cind nu ne vom implica si mai intens in crearea unor institutii care sa fie purtatoarele acestei schimbari dincolo de ambitiile si slabiciunile individuale ale participantilor la ea, fie si a celor mai proeminenti dintre ei. Desi cred cu tarie in valoarea esentiala a elitelor, nu sunt un elitist (distinctia este fina, dar esentiala) si cred ca solutia nu va veni doar prin aparitia (sau existenta) unor personalitati, ci doar in masura in care acestea vor crea institutiile care sa faca durabil impactul pe care aceste personalitati il pot avea asupra mediului evanghelic romanesc.

Sper ca aceasta reactie va da o noua dimensiune acestei discutii. Imi pare rau insa ca in Romania nu exista inca un forum public in care asemenea discutii pot avea loc in asa fel incit sa poata avea un impact asupra ansamblului comunitatii noastre evanghelice.

Dumnezeu sa aiba mila de noi toti.

Danut

Draga Danut,
Sunt surprins ca scrii ca materialul meu ofera "solutii individuale". Este adevarat ca materialul meu arata ce ar trebui sa creada, sa gandeasca si sa urmareasca fiecare individ. Dar materialul acesta vorbeste despre ceea ce ar trebui sa fie esenta teologiei unui cult evanghelic. Pentru ca ceea ce scrie in acest material sa ajunga pana la individ, el ar trebui asimilat de teologi si de pastori, deoarece acestia formeaza gandirea indivizilor din cultul respectiv.
Poti sa tot schimbi la structuri ca n-ai realizat nimic daca "substanta" care umple aceste structuri este cea de pana acum.
Tu insuti spui ca structurile eclesiale, statutele, etc. au un "spirit" al lumii evaghelice, o anumita spiritualitate implicita. Ori, materialul meu ofera tocmai un nou continut teologic care ar crea un nou spirit sau o noua spiritualitate, care nu s-ar mai limita la iertarea de pacare ci ar crea foamea dupa sfintenie, aspiratia dup[ caracter cristic si ar crea ambianta pentru educatia si schimbarea radicala a comportamentului.
Singurul loc unde vad eu ca ar trebui sa intervina "structurile" este in asimilarea unui asemenea material si in alcatuirea unui plan de actiune pentru implementarea lui. Pentru aceasta ar trebui sa intervina conducerea cultului respectiv si facultatile de teologie, precum si adunarile pastorilor. De la acestea ar trebui sa se filtreze totul in biserici si in gandirea si in practica indivizilor.
Eu, care nu am acces la conduceri si la facultatile de teologie, ma limitez la a preda aceste cursuri in biserici si la cateva retrageri cu pastorii. Dar lucrand de jos in sus, am mai putine sanse de a face un impact imediat. Dar.... fac si eu cat pot.
Ceea ce sper eu este ca invatatura de viata spirituala pe care de sase ani o dau in biserici (materialul pe care ti l-am trimis este un rezumat si o sistematizare a acestei invataturi) va fi captata de ceva teologi mai tineri si acestia, cu puteri noi si poate cu posibilitatea de introducere a invataturii in scoli teologice, sa ajunga sa o raspandeasca in mase.
Cu aceeasi dragoste si apreciere,
Iosif Ton

Draga frate Iosif,

Am citit cu atentie materialul dumneavoastra cu privire la iesirea din
criza si de asemenea raspunsul lui Danut la acesta. Din cite il cunosc
pe Danut, ma asteptam oarecum la acest fel de raspuns. De regula ma
astept de la Danut la abordari distante, dar atunci cind se apleaca
asupra specificului accentueaza rolul institutiilor ca purtatoare ale
unor garantii in ce priveste continuitatea unei anumite schimbari. Nu
impartasesc ideea potrivit careia modificarea unei spiritualitati
corupte se face cu mijloacele luptei spirituale (post, rugaciune,
cainta). Consider ca postul, rugaciunea, cainta sunt elemente prezente
in majoritatea bisericilor evanghelice de la noi, dar cu toate acestea
criza ramine. De asemenea, Danut a adus in discutie elementul
personalitatilor pe care dumneavoastra nu il mentionati in material;
consider ca nu s-a putut rabda de la a nu face aluzie la conflictele
dintre acestea. O ultima observatie generala cu privire la Danut este
aceea ca am impresia ca nu accepta ca cineva sa vina si sa spuna ca asa,
ori asa ar trebui sa iesim din impas. Gaseste foarte usor modalitati de
a iesi din bataia pustii si sa vina cu, as zice eu, tinte false care ar
avea rolul de a-l lasa pe fiecare sa hoinareasca in voie.
Imi amintesc modalitatea in care s-au tinut ultimele Conferinte
nationale ale cultului nostru. Calapodul a fost oarecum similar: lucrul
accentuat a fost de ordin existential (stat inaintea lui Dumnezeu in
rugaciune, nevoia de a primi Cuvint de la El pentru hranirea si
calauzirea Bisericii, dar mai nimic in ce priveste directii clare de
urmat si implementat la nivelul ideilor care sa ne formuleze teologia si
practica in lucrare) (si pe Paul si pe Oti ii percep la fel la acest
punct); am devenit prea autonomi. De aceea Danut crede ca mai ales niste
institutii ne pot fi de folos; nu ne pica bine sa primim ceva de la
altcineva.
Impartasesc teza dumneavoastra care accentueaza continutul teologiei in
producerea unui anumit tip de spiritualitate si caracter (de aceea ma
bucur si mai tare ca ati inceput sa scrieti acea carte de teologie
sistematica). In ce priveste implementarea ei, este nevoie de pastori si
teologi importanti inaintea lui Dumnezeu care sa fie in pozitii cheie.
Din pacate scolile de la noi au un caracter care le leaga existenta prea
tare de anumite persoane; cel mai rau probabil este faptul ca oamenii se
leaga atit de usor de scaune si ramin blocati acolo. Probabil este la
fel si in alte parti; dar la noi nu ne prea ajuta. Din experienta mea de
la Bucuresti este nevoie in fiecare saptamina sa tin cel putin o ora de
dirigentie pe o tematica deosebit de diversa (asa se intimpla cind esti
exotic, liber si cu ginduri noi). In ce priveste implementarea unei
teologii cel mai puternic element este exemplul personal (Fil. 4.9), iar
dupa aceea investirea in oameni capabili sa il multiplice. Asa cum stim,
acestia niciodata nu sunt multi. Dupa cum se poate vedea, rolul
institutiilor nu este central. Biserica locala are un rol important in
ce priveste modelul unei organizari si proclamari potrivit cu planul lui
Dumnezeu cu noi.
In ce priveste rolul dumneavoastra aici, nu v-ati gindit niciodata sa
initiati cu ajutorul unei scoli din USA un program de masterat pentru
absolventii de la institutele noastre? Ar fi un nou mod in care ne-am
putea consolida si mai mult pozitia pe piata ideilor si am lucra deja cu
oameni care sunt in lucrare, doresc sa-si dezvolte educatia, si pe care
la vremea lor Dumnezeu ii va aduce im pozitii cheie.

Am citit cu placere din nou modul in care dumneavoastra sintetizati
teologia care poate duce la implinire, satisfactie si fericire. As avea
o singura intrebare/observatie: intotdeauna cind imi caut imagini de
ansamblu ale planului lui Dumnezeu in NT ma opresc la Romani 1-8 si la
Efeseni. In aceste texte gasesc un rol deosebit de important pentru
moartea si invierea lui Cristos in realizarea planului final al lui
Dumnezeu cu omul. Nu am gasit un rol atit de central in expunerea
dumneavoastra. Eu lucrez la o intelegere a intregului plan al lui
Dumnezeu cu omul cu accent mare Cruce si Inviere mai ales in ce priveste
intelegerea transformarii omului. Sper sa am materialul intr-o forma
avansata pentru a o putea impartasi cu dumneavoastra si cu fratii la
intilnirea de la Stupini.

Va doresc mult spor la lucru si abia astept sa mai vorbim.
Cu drag,
Sorin

Draga frate Iosif,

Atunci cind m-am referit la 'solutii iindividuale' am vrut sa subliniez unde cred eu ca se afla accentul in ceea ce ati scris. N-am facut-o nicidecum pentru a minimaliza valoarea lor intrinseca. Dimpotriva. Solutia sugerata in textul dvs implica si o dimensiune comunitara incontestabila.

Se poate si sa nu fim neaparat de acord cu privire la locul pe care ar trebui sa-l ocupe 'solutiile sistemice' in rezolvarea acestor probleme (cred ca suntem destul de maturi 'to agree to disagree'). Eu cel putin cred ca 'structurile' trebuie sa joace un rol mai important decit cel de 'coaja' in acest proces. In acelasi timp, fara schimbarea indivizilor care compun sistemul, schimbarile sistemice nu vor putea fi sustinute.

Concluzia mea este ca cele doua dimensiuni au importanta relativ egala, chiar daca dimensiunea schimbarii launtrice trebuie sa primeze.

Apreciez in mod deosebit legatura pe care o faceti intre o teologie proasta si o traire proasta. Si eu inclin sa cred acest lucru. Allfel n-as mai fi teolog (ma rog, unul in permanenta devenire). Ma intreb insa uneori daca nu cumva in spatele acestei credinte a noastre nu se afla mitul luminist potrivit caruia singurul lucru de care este nevoie pentru ca un om sa traiasca bine este ca acesta sa aiba o intelegere corecta a lucrurilor, la nivel ideatic. Ma tem ca realitatea este mult mai compleza de atit. Si tocmai de aceea am facut aluzie la spiritualitatea implicita si la necesitatea implicarii in 'spiritual warfare'.

Iata si un exemplu. Sunt constant frapat de discrepanta care exista pe de o parte, intre o complexa si nuantata teologie a comuniunii eclesiale in ortodoxie, si, pe de alta, intre quasi-absenta vietii de comuniune reala, concreta in cea mai mare parte a parohiilor ortodoxe.

In acelasi timp, oricum ar interpreta aceasta, chiar si ortodocsii sunt siliti sa constate existenta unui mult mai solid spirit comunitar in spatiul evanghelic. Paradoxul insa consta in faptul ca acest lucru se intimpla in ciuda unei quasi absente a teologiei comunitatii eclesiale in spatiul evanghelic (astfel, daca va uitati in faimoasa noastra Marturisire de credinta, pe care sper ca o noua generatie de